Google
Harta Site (RO)

Site Map (EN)
Acasa

Cariera

Proiectare 3D
                 

Lectii
SolidWorks


Proiectare 2D

Galerie foto

Galerie video

Download

Servicii

Link-uri

Contact
Data lansare /
Release date
April 20, 2008

Acasa | Cariera | Proiectare 3D | Lectii SolidWorks  | Proiectare 2D

Galerie foto | Galerie video | Download | Servicii | Link-uri | Contact

Copyright 2015 Florin Ababei. All rights reserved.
Back to top  |  Back to Lectii SolidWorks  |  Trimite feedback  |  Feedback-uri primite

Lectii SolidWorks - LECTIA III.2 nivel AVANSAT
Parerea ta conteaza!
Va invit sa trimiteti idei si sugestii legate de aceste lectii. Lectiile sunt pe placul tau? Pentru ca aceste materiale sa fie mai bogate in informatii utile, trebuie ca si voi, cititorilor, sa contribuiti cu ceva! Spune-mi sugestiile tale referitoare la continutul lor, daca ti se pare util sau nu, daca merita tot acest efort sau nu, sau chesti de genul asta.
Te rog sa folosesti link-ul de mai jos pentru a-mi trimite feedback.

Pentru a afla noutati si a fi curent cu actualizarea paginii,
da LIKE florinababei.eu pe Facebook! Multumesc!

Ansamblul. Tehnici de Modelare Top-Down.

L3.2.1 Notiuni introductive

Poate ca era bine sa nu incep cu tehnica de modelare Top-Down (denumita si "in-context modeling") insa profit de lectia anterioara si vom crea impreuna blatul din lemn pentru scaunul deja modelat, vom da gaurile si adauga elementele de asamblare necesare. Totul in contextul ansamblului, astfel incat modificarile de dimensiuni ale scaunului sa se propage si asupra blatului.
Asa cum banuiti, in modelarea Top-Down geometria uneui part este controlata de un alt part sau de pozitia in raport cu acesta (mates) si este opusul modelarii clasice (denumita si "bottom-up modeling") in care toate part-urile sunt create individual si apoi este creat ansamblul (folosind mates pentru pozitionarea relativa a componentelor). Orice modificare intr-un part se va reflecta in ansamblu insa nu va modifica dimensional nici un alt element al ansamblului ci doar pozitia componentelor.
Din cele scrise mai sus ati remarcat potentialul acestei tehnici de modelare insa trebuie sa faceti o analiza atenta asupra oportunitatii utilizarii acesteia. Daca piesa modelata in-context va fi folosita in mai multe ansambluri, este recomandat sa NU fie modelata in-context intrucat ORICE MODIFICARE A EI (impusa de o situatie particulara dintr-un ansamblu) SE PROPAGA si in celelalte ansambluri, lucru poate nedorit.
L3.2.2 Crearea ansamblului

Deschideti modelul creat la lectia anterioara si inserati-l intr-un ansamblu mergand in File\Make assembly from Part (modelarea in-context presupune ca avem deja elemente de care sa ne "legam" in momentul in care cream unul nou). Selectati template-ul dorit si apoi specificati punctul de inserare in origine. Daca nu aveti vizibila originea, faceti-o vizibila mergand in Heads-up toolbar, click pe Hide/Show Items iar apoi pe View Origins. Salvati ansamblul cu denumirea lectia_iii_2.sldasm.
Fiind primul part inserat in ansamblu, acesta este fix, avand (f) in fata denumirii lui. Orice part intr-un ansamblu poate avea doua stari: fix (f) si float (-). In cel din urma caz, daca tragem de part, acesta isi va schimba pozitia. Orice alt part legat prin mates de acesta fi tot float (-) iar un part complet constrans prin mates in raport cu un altul fix sau constrans la randul nu-l vom putea muta, SolidWorks afisand mesajul: The selected component is fully defined. It can not be moved. si in fata denumirii lui din Featuremanager Design Tree nu vom avea afisat nimic sau mesajul sau The selected component is fixed. It can not be moved.
L3.2.3 Inserarea unui nou part

Mergeti in meniu la Insert\Component\New Part... , selectati template-ul acestuia, apasati OK. In FeatureManager Design Tree apare partul (f) [Part1^lectia_iii_2]<1> Este o denumire generica ce o vom schimba cu una sugestiva, este deocamdata fix (f) si este prima instanta din acest part in ansamblu (<1>). SolidWorks ne cere in continuare specificarea unui plan (care va fi planul Front al viitorului part) pe care sa incepem schitarea, este initiata o schita pe acel plan si un mate InPlace va fi adaugat la ansamblu. Click pe una din fetele interioare ale profilului cornier de la partea superioara a scaunului. Odata realizata asta, partul nostru intra in editare, denumirea lui capatand culoarea albastra. Remarcati ca nu mai este fix, partul fiind modelat in-context iar in CommandManager apare apasat butonul Edit Component. Oricand dorim sa iesiti din editarea part-ului, apasati acest buton. Daca in decursul schitarii doriti ca anumite entitati sa nu fie legate de elemente din ansamblu, apasati butonul No External References alaturat.
Mate-ul InPlace este pentru part, din punct de vedere functional, ca si optiunea fix (f), este needitabil dar poate fi sters oricand.
L3.2.4 Crearea geometriei In-Context

Dorim ca dimensiunile blatului de lemn sa fie legate de dimensiunile interioare ale tabliei scaunului. Vom selecta geometria tabliei pe contur si realiza offset la aceasta pe interior cu 1mm iar apoi Extruded Boss/Base pe inaltimea de 25 mm.
Fiind in continuare in schitare, selectati, tinand apasata tasta Ctrl, pe rand muchile interioare ale profilului si apoi apasati Offset din tabul Sketch in CommandManager. Daca este necesar, bifati Reverse pentru a realiza offset-ul la interior si setati dimensiunea la 1 mm.
Incepand cu SolidWorks 2008 (sper sa nu gresesc), orice creare a unui part nou (asa cum am procedat mai sus) se face mai intai intern (fara a-l salva in fisier separat). Ati remarcat faptul ca ati indicat doar template-ul pentru el, nu i-ati dat nume si nu l-ati salva separat. In procesul de proiectare putem oricand renunta la o componenta creata in detrimentul alteia si salvarea acestora ar crea fisiere inutile la un moment dat ceea ce ar putea crea confuzie. Odata totul clar, putem salva extern part-urile create intern.
Click dreapta pe partul [Part1^lectia_iii_2]<1> si alegeti Save Part (in External File). In caseta de dialog aparuta, click pe fisier, apasati butonul Same as Assembly pentru a salva fisierul in aceeasi locatie ca si ansamblul si editati campul File Name cu numele fisierului.
Dupa denumirea operatiei Extrude1 cat si dupa denumirea schitei Sketch1 apare simbolul -> care este simbolul pentru REFERINTA EXTERNA.
Acest simbol poate avea patru stari:

- In-context -> indica o relatie in-context valida, ansamblul unde a fost creata referinta este deschis;

- Out-of-context ->? indica faptul ca documentul in care a fost creata referinta externa nu este deschis. Nu este un motiv de ingrijorare, oricand putem deschide acel document facand click dreapta pe Edit in Context. Se deschide astfel ansamblul in care am creat referinta externa.
In imaginile de mai jos am inchis ansamblul apoi am deschis part-ul lectia_iii_2-Blat.sldprt pentru a evidentia referintele in starea Out-of-context.
- Locked reference ->* este starea in care chiar daca modificam documentul in care am creat referinta externa, modelul nu se va schimba. Avand referintele "blocate" - lock, nu veti mai putea crea alte refeinte noi pana cand nu le "deblocati" - unlock.
Click dreapta pe part si alegeti List External Refs... Puteti bloca/debloca toate referintele (Lock All, Unlock All).
- Broken reference ->x este starea in care referintele sunt rupte (atentie, nu putem reveni si reface referintele rupte). Putem crea referinte noi in alte subansambluri. Niciodata nu pot putem crea referinte externe intr-un ansamblu atata vreme cat avem referinte externe create in alt ansamblu.
L3.2.5 Crearea In-Context a gaurilor pentru fixarea blatului

Intram in editarea partului lectia_iii_2-Blat apeland Edit Component din CommandManager. Initiati o schita noua pe partea superioara a blatului. Intoarceti ansamblul astfel incat sa aveti vizibile gaurile din cadru. Selectati, tinand tasta Ctrl apasata, toate cele 8 muchii ale gaurilor. Apasati apoi Convert Entities in tabul Sketch/CommandManager. Prin aceasta copiati in schita curenta entitati apartinand altor part-uri sau ansambluri. Modificarile ulterioare ale acelor entitati se vor propaga (in cazul unor referinte externe valide) in part-urile unde intervin.
Efectuatii apoi Extruded Boss/Base cu Up To Next la Direction 1/End Condition.
La final tesiti muchiile blatului cu 5x45° si iesiti din editarea part-ului..
L3.2.6 Inserarea organelor de asamblare

Daca nu aveti deja create elementele de asamblare, apelam la biblioteca pusa la dispozitie de SolidWorks: Design Library Toolbox. Daca este necesar, bifati in Tools/Add-Ins... SolidWorks Toolbox si SolidWorks Toolbox Browser.
Browse in Toolbox\Iso\Bolts and Screws\Square Neck Bolts si "trageti" in ansamblul nostru Square Neck Bolt Large Head ISO 8677.
SolidWorks a sesizat marimea de surub necesara gaurii date (5.5) si alege surubul M5, urmand ca noi sa stabilim lungimea tijei si lungimea portiunii filetate. Iesiti cu Esc pentru a nu insera alte instante.
Observatie:
Librariile sunt create astfel incat sa va usureze munca, nefiind necesar sa puneti dvs. constrangeri.
Browse apoi la Toolbox\Iso\Washers\Plain Washers si inserati saiba Washer - ISO 7091 Normal Grade C si apoi Toolbox\Iso\Nuts\Hex Nuts si inserati o instanta de piulita Hex Nut Style 1 ISO - 4032
Aruncand o privire in FeatureManager Design Tree observam ca elementele inserate din toolbox au un alt icon si sunt constranse partial (avand un grad de libertare - se pot roti in jurul axei de rotatie) dar nu trebuie sa ne ingrijoreze aste. Este suficient atat.
"Populam" si celelalte gauri cu elemente de asamblare folosind Insert\Commponent Pattern...\Feature Driven...
Selectam componentele dorite (surubul, saiba si piulita) si apoi selectam elmentul ce va conduce patternul si anume selectam una din gaurile date in tablia scaunului (va aduceti aminte, aceste gauri au fost realizate cu Hole Wizard)
Intrucat aranjarea elementelor nu este cea dorita, apasati butonul Select Seed Position si click pe punctul unde unde sunt inserate elementele noastre.
In FeatureManager Design Tree a aparut o noua pozitie numita DriveHolePattern1 in care regasim toate elementele de asamblare adaugate in cadrul operatiunii Feature Driven (in toate celelalte gauri, mai putin cele initiale).
Facand o sectiune prin model in palnul Front, observam o interferenta intre blatul de lemn si tablia scaunului. Vom tesi blatul si pe fata de asezare. Deschideti blatul si realizati Chamfer cu 5x45°.
Cred ca este bine sa marim putin dimensiunile blatului prin micsorarea distantei de 1 mm (obtinuta prin acel offset). Editati Sketch1 din cadrul blatului (prin dubli click asupra ei in FeatureManager design Tree, intrandu-se astfel in editarea partului, fapt evidentiat prin schimbarea culorii in arbore) si modificati dimensiunea la 0.5 mm. Validati si iesiti din editarea part-ului.
Parca arata mai bine in sectiune ...
La final sa adaug putina "culoare" si textura componentelor pentru o randare RealView: vopsea pe cadrul metalic, aspect de placa PAL pentru blat si aspect galvanizat pentru elementele de asamblare.
Iata ce am obtinut:
L3.2.7 O alta abordare a problemei

Daca vi s-a parut greoaie abordarea de mai sus, va propun o alta care o folosesc si eu uneori. Si ma voi referi la cazul concret. Incercati sa modelati intr-un part separat blatul (fara sa definiti schita ce determina forma lui), salvati fisierul si apoi inserati-l in ansamblu. Folosind mates, pozitionati blatul la locul sau si apoi, ATENTIE, editati schita de care pomeneam adineauri si creati referintele externe cotand elementele schitei in raport cu muchiile tabliei scaunului. In acest fel, orice modificare a tabliei se va propaga blatului.
Remarcati ca in locul unui mate InPlace avem constrangeri (trei coincidente) care definesc pozitia in spatiu a blatului in raport cu tablia scaunului si deasemenea remarcati prezenta simbolului pentru referinta externa.
Va propun acum sa intrati in modelul scaunului si sa modificati dimensiunile schitei ce defineste forma scaunului (din 320 mm pe ambele laturi sa le faceti 500x350 mm). Reveniti in ansamblu si observati cum s-au propagat, datorita legaturilor externe, modificarile si asupra blatului.
L3.2.8 Concluzii

Proiectarea parametrizata si crearea legaturilor externe intre part-uri pot avea multe avantaje dar si dezavantaje. Avantajele le-ati descoperit insa lucrul in-context trebuie sa se faca cu multa responsabilitate intrucat la un moment dat puteti pierde referintele externe (prin stergerea unui fisier, mutarea sau redenumirea lui). Refacerea legaturilor externe presupune munca multa si migaloasa.
Pomeneam mai sus si de folosirea judicioasa a acestor legaturi externe pentru piesele care intervin in mai multe ansamble, tocmai datorita propagarii modificarilor acolo unde aceasta piesa intervine, update ce se face cu ocazia deschiderii ansamblelor cu pricina.
Asadar, recomand folosirea legaturilor externe, insa judicios.